O zi pe care nu o vom uita niciodata!

7 OCTOMBRIE 2010! ....UN NOU INCEPUT PENTRU ANDU, o zi plina de speranta pentru noi toti!
Dupa intrarea in boxa, Andu a inceput o chimioterapie foarte agresiva care l-a facut sa doarma mai tot timpul, sa nu aibe pofta de nimic... nici de joaca, nici de mancare..."TOTUL E NORMAL!" ne-au spus doctorii, insa noi, ca parinti, vazandu-l in starea in care era, ni se frangea inima. Dumnezeu a fost cu el si cu noi, lui i-a dat putere sa reziste tuturor terapiilor care i s-au administrat, iar noua ne-a dat forta sa rezistam atat psihic cat si fizic (puteam dormi maxim 3-4 ore/zi , deoarece simultan mergeau 5-6 pompe care dozau terapia, unele mergand 24/24 si care la orice neregula-aer pe furtun sau obturarea furtunelor, piuiau si trebuia sa chemi asistenta, sau sa le opresti tu-asta dupa ce am invatat cum se face).
In data de 6 oct. mi s-a recoltat peste 1 litru de maduva, sub anestezie in sala operatorie, interventie ce a durat cca 2 ore. Dupa ce mi-am revenit din anestezie, am fost adusa pe sectie, mi s-a facut o transfuzie de sange(doctorii stiau ca dupa o asemenea interventie este nevoie de transfuzie de sange, iar aceasta e bine sa fie cu sangele meu, fapt pentru care mi s-a recoltat saptamana trecuta 350 ml de sange).Desi parea ca ma simt bine, la cca 2 ore dupa ce am fost adusa pe sectie, cand am vrut sa merg la baie insotita de o asistenta, am lesinat si nu mi s-a mai dat voie sa ma ridic din pat. Mi-au administrat vitamine, glucoza si au decis sa raman peste noapte in spital, deoarece si tensiunea imi era la fel de mica. Salonul in care m-au dus era chiar langa cel al lui Andu, iar spre seara cand mi-am mai revenit, deoarece vroiam sa il vad pe Andu, mi-au dat voie sa-l vizitez insotita de o asistenta sau pot sa-l chem pe tati, care era cu Andu. Am chemat pe tati si cand am ajuns in salon si l-am vazut pe Andu vesel, jucandu-se, am simtit ca prind aripi; eram atat de emotionata ca abia imi puteam stapani lacrimile.... ne mai despartea doar o noapte de clipa mult asteptata, clipa pentru care ne-am pregatit atata timp: stimulari si recoltari de celule stem in iunie, chimioterapie ingrozitoare pentru Andu, iar acum recoltarea de maduva, "seva unei noi vieti" pentru Andu. A fost destul de greu sa dorm noaptea in spital, stiind ca ma desparte doar un perete de Andu. A doua zi, deoarece dr. a spus ca nu imi recomanda sa raman cu Andu in starea in care eram, a trebuit sa plec acasa si sa-l las in continuare cu tati, nu inainte de a-l vizita din nou, de a spune impreuna o rugaciune si de a-l unge cu mir. Eram convinsa ca rugaciunile mele si ale tuturor celor care ne sunt alaturi vor fi ascultate si totul va fi bine, chiar daca eu nu voi fi acolo. Transplantul a inceput putin dupa ora 14 si a durat cca. 30 min, timp in care Andu s-a jucat, a privit la televizor...totul a decurs ca o transfuzie de sange, doar ca in loc de sange, prin cateter i s-au introdus celulele stem si maduva recoltate de la mine. SLAVA DOMNULUI ca totul a fost bine si speram IN CONTINUARE SA FIE LA FEL DE BINE!...De acum noi nu mai putem face altceva decat sa continuam sa ne rugam si sa asteptam ca maduva noua sa inceapa sa lucreze. Desi zilnic i se fac analize de sange, un diagnostic asupra evolutiei transplantului vom avea dupa 20 zile, cand i se va recolta putina maduva si se va analiza in detaliu.
DOAMNE AJUTA IN CONTINUARE!
Acum Andu e vesel, se joaca, a inceput sa manance...si asteapta cu nerabdare clipa in care va iesi din boxa.
CU DUMNEZEU INAINTE!